Împreună cu „Francofonii” 2018
Mijloc de vară, mijloc de vacanţă şcolară ...
Pe-un frumos „picior de plai” buzoian, „francofonii” - elevi şi profesori - au petrecut o după amiază interesantă (seria 1 marţea, iar seria a 2-a joia, pentru că, nu-i aşa, nu te poţi pune cu „Doamna Ploaie”), plină de adrenalină, în mijlocul pădurii, în cadrul activităţilor organizate şi desfăşurate de membrii şi susţinătorii voluntari ai Asociaţiei Cercetaşior Militari în Rezervă şi în Retragere, partenerii de nădejde ai Asociaţiei Centrul Cultural Francofon Buzău, organizatoarea taberei.
Nu au lipsit în acest an din lista surprizelor, tiroliana, tragerile cu arcul şi arma cu aer comprimat şi învăţarea unor tehnici simple de acordare a primului ajutor, la care s-au implicat, sub o formă sau alta, membrii ACMRR (Viorel Drenea, Alexandru Rusu, Eftimie Frăţilă, Mircea Tănase, Mihai Frîncu, Filuţă Uşurelu şi Ionel Pământ), camarazii noştri în activitate (Gabriel Carpiuc, Dragoş Axinia - cu juniorul, Radu Moscu, Iancu Valentin - cu juniorul, Manolo), şi alţi voluntari de nădejde pe care, cu scuzele de rigoare, nu-i mai menţionez aici. Tuturor celor care ne-au ajutat ca să desfăşurăm aceste activităţi Consiliul Director al ACMRR le mulţumeşte sincer şi-i anunţă, încă de pe acum, că îi aşteaptă şi la anul cu plăcere în mijlocul naturii, acolo unde le stă cel mai bine cercetaşilor.
Au fost organizate trei ateliere distincte, pe la care, prin rotaţie, au trecut cu toţii, chiar dacă la început, ochii le erau aţintiţi spre măreţia înspăimântătoare a tirolianei pentru că adrenalina îi împingea de la spate să facă prima dată asta ...
Echiparea cu elementele de protecţie (ham de alpinism, cască şi mănuşi) şi ajustarea pentru fiecare participant, urcuşul spre punctul de lansare, pregătire şi încurajare, intrare în sistem, din nou încurajare, o ultimă verificare, semnal şi lansare. Cu răbdare, cu atenţie şi o grijă deosebită pentru ca totul să se desfăşoare în siguranţă, unul după altul, fete şi băieţi deopotrivă, au coborât cu mult curaj şi aplomb pe tiroliană, iar dacă timpul alocat activităţilor ar fi fost mai generos, fiecare ar fi vrut să se mai lanseze cel puţin încă odată.
Tirul cu arcul (compos şi clasic) a fost prilejul pentru a învăţa adoptarea unei poziţii de tragere corectă, ochirea şi tragerea la ţintă, cu o uşoară reţinere la început, iar după aceea, cu multă pricepere, hotărâre şi tenacitate...
La atelierul de acordare a primului ajutor „francofonii” au învăţat să nu se piardă în faţa pericolului şi, pe măsura posibilităţilor fiecăruia, să utilizeze cele mai eficiente metode de prim ajutor în cazul rănirilor, entorselor, luxaţiilor şi fracturilor, iar la final, credem noi, au devenit mai pricepuţi, mai încrezători în propriile forţe şi mai implicaţi în salvarea celorlalţi.
La final voie bună, promisiuni şi feţe zâmbitoare, iar pentru noi, instructorii voluntari şi profesori, mulţumirea că totul s-a desfăşurat cu bine.
Şi să nu uităm dimineaţa zilelor de miercuri, când i-am ajutat să viziteze şi să înţelegă semnificaţia celor două obiective unicat în România, „Cimitirul Eroilor” şi „Calea Eroilor”, unde recunoştinţa celor de azi este închinată celor care, indiferent de tabăra în care au luptat, şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă..
Şi pentru că „francofonii”, ca de fiecare dată, au fost extraordinari, cercetaşii buzoieni le-au oferit cu plăcere o diplomă de participare şi un documentar de supravieţuire, la care au alăturat „notre respect pour les francophones”.
Ne reîntâlnim la anul!
Mijloc de vară, mijloc de vacanţă şcolară ...
Pe-un frumos „picior de plai” buzoian, „francofonii” - elevi şi profesori - au petrecut o după amiază interesantă (seria 1 marţea, iar seria a 2-a joia, pentru că, nu-i aşa, nu te poţi pune cu „Doamna Ploaie”), plină de adrenalină, în mijlocul pădurii, în cadrul activităţilor organizate şi desfăşurate de membrii şi susţinătorii voluntari ai Asociaţiei Cercetaşior Militari în Rezervă şi în Retragere, partenerii de nădejde ai Asociaţiei Centrul Cultural Francofon Buzău, organizatoarea taberei.
Nu au lipsit în acest an din lista surprizelor, tiroliana, tragerile cu arcul şi arma cu aer comprimat şi învăţarea unor tehnici simple de acordare a primului ajutor, la care s-au implicat, sub o formă sau alta, membrii ACMRR (Viorel Drenea, Alexandru Rusu, Eftimie Frăţilă, Mircea Tănase, Mihai Frîncu, Filuţă Uşurelu şi Ionel Pământ), camarazii noştri în activitate (Gabriel Carpiuc, Dragoş Axinia - cu juniorul, Radu Moscu, Iancu Valentin - cu juniorul, Manolo), şi alţi voluntari de nădejde pe care, cu scuzele de rigoare, nu-i mai menţionez aici. Tuturor celor care ne-au ajutat ca să desfăşurăm aceste activităţi Consiliul Director al ACMRR le mulţumeşte sincer şi-i anunţă, încă de pe acum, că îi aşteaptă şi la anul cu plăcere în mijlocul naturii, acolo unde le stă cel mai bine cercetaşilor.
Au fost organizate trei ateliere distincte, pe la care, prin rotaţie, au trecut cu toţii, chiar dacă la început, ochii le erau aţintiţi spre măreţia înspăimântătoare a tirolianei pentru că adrenalina îi împingea de la spate să facă prima dată asta ...
Echiparea cu elementele de protecţie (ham de alpinism, cască şi mănuşi) şi ajustarea pentru fiecare participant, urcuşul spre punctul de lansare, pregătire şi încurajare, intrare în sistem, din nou încurajare, o ultimă verificare, semnal şi lansare. Cu răbdare, cu atenţie şi o grijă deosebită pentru ca totul să se desfăşoare în siguranţă, unul după altul, fete şi băieţi deopotrivă, au coborât cu mult curaj şi aplomb pe tiroliană, iar dacă timpul alocat activităţilor ar fi fost mai generos, fiecare ar fi vrut să se mai lanseze cel puţin încă odată.
Tirul cu arcul (compos şi clasic) a fost prilejul pentru a învăţa adoptarea unei poziţii de tragere corectă, ochirea şi tragerea la ţintă, cu o uşoară reţinere la început, iar după aceea, cu multă pricepere, hotărâre şi tenacitate...
La atelierul de acordare a primului ajutor „francofonii” au învăţat să nu se piardă în faţa pericolului şi, pe măsura posibilităţilor fiecăruia, să utilizeze cele mai eficiente metode de prim ajutor în cazul rănirilor, entorselor, luxaţiilor şi fracturilor, iar la final, credem noi, au devenit mai pricepuţi, mai încrezători în propriile forţe şi mai implicaţi în salvarea celorlalţi.
La final voie bună, promisiuni şi feţe zâmbitoare, iar pentru noi, instructorii voluntari şi profesori, mulţumirea că totul s-a desfăşurat cu bine.
Şi să nu uităm dimineaţa zilelor de miercuri, când i-am ajutat să viziteze şi să înţelegă semnificaţia celor două obiective unicat în România, „Cimitirul Eroilor” şi „Calea Eroilor”, unde recunoştinţa celor de azi este închinată celor care, indiferent de tabăra în care au luptat, şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă..
Şi pentru că „francofonii”, ca de fiecare dată, au fost extraordinari, cercetaşii buzoieni le-au oferit cu plăcere o diplomă de participare şi un documentar de supravieţuire, la care au alăturat „notre respect pour les francophones”.
Ne reîntâlnim la anul!
