FILE DE ISTORIE
1 februarie 1958 - 1 februarie 2013
55 ani de la înfiinţarea primei structuri de cercetare
în dispozitiv prin paraşutare
în Armata României – Compania de cercetare specială
Înfiinţarea Companiei de cercetare specială s-a făcut într-un context favorabil, marcat de transformările profunde de la toate nivelurile armatei, pe fondul obţinerii unui plus de independenţă faţă de URSS prin plecarea consilierilor sovietici. Acest fapt a permis reorganizarea dispozitivului operativ-strategic astfel încât întreaga activitate de informaţii militare să fie subordonată numai intereselor naţionale, iar serviciile de informaţii sovietice să nu mai poată exercita control asupra celor româneşti.
După 1957 Marele Stat Major a luat unele măsuri şi pentru reorganizarea cercetarii în adâncime. Astfel, în cadrul Secţiei cercetare la trupe din Direcţia Informaţii s-a înfiinţat Biroul Cercetare Operativă, iar pe statul anexă al Batalionului 1025 Desant Paraşutare, Buzău, în baza Ordinului nr. T.A.00700 al Direcţiei Informaţii, semnat de şeful Marelui Stat Major, la 1 februarie 1958, s-a înfiinţat Compania de cercetare specială, prima structură de cercetare în dispozitivul inamicului prin paraşutare, din cadrul Armatei României.
Apariţia Companiei de cercetare specială, ca element specializat de cercetare în adâncime prin paraşutare din Armata României, a fost cerută de nevoia din ce în ce mai mare de date şi informaţii reale din dispozitivul inamicului la nivel operativ şi strategic.
Misiunea de bază a companiei de cercetare a constat în culegerea de date şi informaţii despre principalele obiective din dispozitivul inamicului pe adâncimea tactic-operativă şi strategică a acestuia.
Compania de cercetare specială era condusă operaţional de Direcţia Informaţii prin Biroul cercetare operativă/ Secţia cercetare la trupe, iar conducerea administrativă şi instrucţia de zbor şi paraşutare erau asigurate prin B. 1025 Ds. Pşt.
Demersurile făcute în perioada 1961-1962 de Direcţia Informaţii în vederea creşterii numărului grupurilor cercetare în adâncime prin paraşutare s-au materializat, la 1 noiembrie 1962, când în baza ordinului şefului Marelui Stat Major, pe nucleul Companiei de cercetare specială s-au constituit două noi elemente: Compania de cercetare prin paraşutare (cu aceleaşi misiuni ca şi cea iniţială) şi Compania transmisiuni. Aceste subunităţi erau conduse operaţional (instruire, participări la aplicaţii, dotare şi întrebuinţare în luptă) de Direcţia Informaţii din Marele Stat Major, iar din punct de vedere administrativ, a instrucţiei de zbor şi paraşutare şi a bazei de instrucţie, de Batalionul 36 Desant Paraşutare.
La data de 15 iulie 1963, cele două companii de cercetare prin paraşutare şi compania transmisiuni, din compunerea Batalionul 36 Desant Paraşutare, cărora li s-au adăugat comanda şi statul major, s-au constituit într-o structură unitară - Batalionul de cercetare, înregimentat în cadrul Regimentului 60 Desant Paraşutare.
Unitatea avea ca misiune de bază în timp de război să pregătească şi să introducă în luptă, în dispozitivul inamicului, prin paraşutare sau infiltrare, grupuri de cercetare cu misiunea de a culege şi a transmite date şi informaţii despre obiectivele importante ale inamicului (dispunerea armamentului racheto-nuclear, punctelor de comandă, sisteme de transmisiuni, poziţiilor de artilerie sau despre activitatea desfăşurată de către aceste elemente de dispozitiv pe timpul deplasării, dispunerii în raioane de concentrare şi momentul introducerii în luptă etc.), iar în anumite situaţii, să provoace distrugeri, să captureze documente şi militari cu valoare informativă.
Batalionul de Cercetare a rămas, în continuare, sub conducerea operaţională (instruire, participări la aplicaţii, dotare şi întrebuinţare la război) a Direcţiei Informaţii din M.St.M., iar din punct de vedere administrativ, al instrucţiei de zbor şi paraşutare şi al bazei de instrucţie, a Regimentului 60 Desant Paraşutare.
În perioada următoare în statul de organizare al batalionului a fost introdusă funcţia de locţiitor al comandantului pentru zbor şi paraşutare şi posturile de profesori de limbi străine (turcă, italiană, germană şi greacă).
Perioada 1958-1963 a evidenţiat pe linia pregătirii pentru luptă participarea unităţii la aplicaţii cu trupe, folosind paraşutarea ca procedeu de pătrundere în adâncimea dispozitivului inamicului. „Momentul de vârf” a fost participarea cu 17 grupuri de cercetare, constituite din cadrul unităţii şi din ofiţeri cursanţi, la ultima aplicaţie cu trupe a Tratatului de la Varşovia pe teritoriul României, în toamna anului 1962, în zona Dobrogei.
Perioada 1964-1977 s-a remarcat prin desfăşurarea de aplicaţii tactice, cu acţiune dublă, în cooperare cu trupe ale Ministerului de Interne, cu accent pe misiunile cu caracter deosebit, de „tip comando” (1966-1967) şi acţiunile de culegere de informaţii (1970-1978) pe timpul aplicaţiilor marilor unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale, de comandament, pe hartă, cu trupe în teren, precum şi pe timpul exerciţiilor cu mobilizare, urmate de aplicaţii în teren.
În cadrul pregătirii pentru luptă a unităţii, un alt eveniment important l-a reprezentat înregistrarea, la 20 august 1970, a recordului de înălţime la paraşutarea în grup (5.500 m), de către un grup de opt ofiţeri din cadrul batalionului.
La data de 29 iunie 1976 unitatea a devenit independentă sub denumirea Batalionul 404 Cercetare în Adâncime prin Paraşutare, subordonată Direcţiei de Informaţii a Armatei din Marele Stat Major. La 7 mai 1977 unitatea primeşte Drapelul de luptă cu noua denumire a unităţii.
Perioada 1978-1989 s-a caracterizat prin:
- participarea unităţii la misiuni de luptă împotriva militarilor dezertori (decembrie 1981);
- experimentarea unor noi tipuri de paraşute;
- modernizarea bazei de instrucţie şi a sălilor de specialitate;
- primirea unor delegaţii militare străine;
- diversificarea instruirii: alpinism (Cheile Râşnoavei), instruire la apă (în Delta Dunării), executarea de marşuri pe jos, pe distanţe de până la 150 km, în teren muntos împădurit şi greu accesibil, cu echipamentul de luptă complet, în trei etape de marş, dintre care, ultima pe timp de noapte, pe o distanţă de 30 de km.
Evenimentele din Decembrie 1989 au impus implicarea nemijlocită a B. 404 Cc. pentru asigurarea cu date şi informaţii a factorilor militari decizionali. Efectivele unităţii au desfăşurat actiuni specifice culegerii de informaţii prin observare în Timişoara, iar după 22 Decembrie au executat misiuni de pază şi apărare a unor obiective militare strategice. Efectivele unităţii au fost atacate în seara zilei de 22 decembrie, în timp ce se deplasau spre sediul Ministerului Apărării Naţionale, pentru primirea misiunilor. În urma schimbului de focuri şi-au pierdut viaţa 4 cercetaşi. Dumnezeu să-i odihnească!
După 1990 au avut loc importante transformări în întreaga armată, de la cadrul legislativ la cel organizatoric şi de structură, pe fondul reformelor inerente atingerii obiectivelor naţionale pentru integrarea României în NATO. La nivelul unităţii s-au reflectat, implicit, toate aceste transformări:
- pregătirea pe linie de specialitate a fost reconsiderată în concordanţă cu noile programe de instrucţie;
- s-a modernizat baza de instrucţie;
- s-au făcut ample achiziţii pentru dotarea cu autoturisme de teren performante, tehnică de transmisiuni cu salt în frecvenţă, paraşute de înaltă performanţă (tip aripă), armament uşor de infanterie şi aparatură specifică de cercetare;
- s-a intensificat participarea la schimburile de experienţă cu alte armate.
Din august 1991, unitatea a parcurs o altă etapă importantă din existenţa sa: încadrarea Companiei 1 cercetare cu subofiţeri cercetaşi, pregătiţi la Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu”, Sibiu. Pregătirea acestei subunităţi a urmat un program unicat, modular, urmărindu-se nu numai creşterea capacităţii de luptă individuale şi a subunităţii, ci şi adaptarea la noile provocări ale câmpului de luptă. Modulele, cu o durată variabilă de 1-6 săptămîni, au vizat calificarea multidisciplinară a cercetaşilor, obiectiv atins prin cooperarea cu structuri specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale (Centrul de Instruire a Trupelor de Geniu, Centrul de Instruire NBC, Centrul de Scafandri etc.). La începutul lunii septembrie 1993, s-a stabilit un nou record la paraşutarea în grup, prin executarea unui salt de la 5700 m cu 28 cercetaşi, cu paraşute tip aripă, aterizarea efectuându-se pe terenul de sport din cazarmă.
În 1995, Batalionul 404 Cercetare s-a reorganizat sub denumirea de Centrul 404 Cercetare (C. 404 Cc.). În august 1995 s-a desfăşurat pentru prima dată în istoria unităţii de cercetare de la Buzău instruirea în comun cu subunităţi de cercetare în adâncime din alte armate, activităţi care vor continua şi în perioada 1996-1997, prin alternanţă, atât în ţară, cât şi în străinătate.
În septembrie 1996 a avut loc prima participare a unităţii la un concurs internaţional pe linia specialităţii „cercetare prin paraşutare”, „Antropoid’96”, concurs organizat în Slovacia. Lotul unităţii s-a clasat pe locul I, din 17 loturi participante, provenite din BELGIA, CEHIA, FRANŢA, POLONIA, RUSIA, SLOVACIA, SUA, UCRAINA, UNGARIA. Lotul C. 404 Cc. a efectuat o perioadă intensivă de pregătire, cu durata de 8 săptămâni, alternând antrenamentul în zone montane şi de şes.
În octombrie 1997, s-a înfiinţat în cadrul C. 404 Cc., Centrul de pregătire a cercetaşilor în dispozitivul inamicului prin paraşutare şi mijloace de zbor individuale. Această nouă structură de instruire a promovat noi concepte şi direcţii de pregătire, cum ar fi „Cursul de iniţiere în ducerea traiului în condiţii de izolare”, organizat cu piloţii militari.
În perioada 1996-1997 a început efectiv participarea C. 404 Cc. la misiuni internaţionale, sub egida ONU şi OSCE, Bosnia-Herţegovina (1996) şi Albania (1997), pentru culegerea de date şi informaţii de interes militar în folosul contingentelor naţionale dislocate în zonele respective. Ulterior, unitatea a participat cu grupuri de cercetare şi echipe mobile de observare la misiuni împotriva terorismului sub egida NATO sau tip coaliţie, în Irak (2003) şi Afganistan (2004-2005).
O etapă importantă de modernizare a concepţiei de pregătire pentru luptă a unităţii a fost exerciţiul EXCOM’99, din august 1999, desfăşurat cu instructori din cadrul Regimentului 21 SAS (britanic), în zona Predeal-Râşnov. Activitatea a fost finalizată peste un an, la Centrul de Pregătire a Cercetaşilor (constituit în vara anului 2000), prin desfăşurarea „Cursului de instructori în domeniul Forţelor Speciale”.
La jumătatea anului 2003, pe fondul restructurărilor din armată, C. 404 Cc. a fost desfiinţat, separându-se în cele două componente structurale, Batalionul 404 Cercetare (componenta operaţională) şi Centrul de Pregătire a Cercetaşilor (componenta de învăţământ), care au fost trecute apoi, pentru prima dată în istoria lor, în subordinea Statului Major al Forţelor Terestre.
În primăvara anului 2005, ca urmare a deciziilor de restructurare a armatei, Batalionul 404 Cercetare şi Centrul de Pregătire a Cercetaşilor au fost desfiinţate. Centrul de Pregătire a Cercetaşilor s-a mai regăsit pentru o perioadă de 3 ani (vara anului 2008) în structura Şcolii de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale, apoi a dispărut definitiv de pe panoplia structurilor de învăţământ strict specializate.
Cu prilejul aniversării a 55 de ani de la înfiinţarea Companiei de Cercetare Specială, prima subunitate de cercetare în dispozitiv prin paraşutare din Armata României, pentru toţi cei care au activat în domeniul cercetării, transmitem un salut respectuos, camaraderesc şi le adresăm cele mai calde felicitări, sănătate, satisfacţii personale şi bucuri alături de familie şi de toţi cei dragi!
La mulţi ani!
| discurs_m.m.pr._r_marian_lambru.doc |
